Să ne întoarcem, dar cum?!

 Nu ne mai vaccinăm copii fiindcă guvernatorii lumii doresc să limiteze expansiunea umană prin acest mijloc, cu intenția de a conserva energia neregenerabilă (să le ajungă lor). Tu, da chiar tu, care susții sus și tare, ești sigur/ă?! Pe ce te bazezi când ștergi pe jos cu sute de ani de studii și munca neîncetata?!

Nu ne mai asumăm eșecul, dar căutăm vinovați pentru incapacitatea părinților noștri de a ne face oameni mari, fără să țină cont de abilitățile noastre. Din păcate, responsabili pentru calitatea vieții noastre suntem noi. Nu știm ce vrem, sau vrem o ascensiune rapidă pe principiul ”Tata, mama VREAU! ”. Dar ce facem zilnic pentru asta, să merităm?

Ne alegem lideri. Anterior ne cerșesc votul cu promisiuni deșarte. Până la finalul mandatului uităm dezamăgirea. Ce memorie scurtă avem. Le mai acordăm proxima șansă și pentru al doilea – treilea (...) mandat. Na, noi ce vină avem?!

Nu mai citim. Cititul e pentru tocilari, și de la prea mult citit o iei și razna, ”lucru dovedit”. De cine?! Abandonăm studiile prematur pe principiul că doar școala vieții contează. Sunt curios unde își are sediul.

                Ne cerem drepturile pe care nici nu le știm, cel mai probabil ne-au fost șoptite vag, dar fără să ne îndeplinim obligațiile față de societate. De ce?!

Ne îndobitocim copii cu ”Decât să plâng eu, mai bine plânge mă-sa, dă-i!” Oare e sănătoas așa?!

Copii noștri greșesc vizibil chiar și pentru un orb, dar le angajam avocați buni, corupem procurori să le menținem prezumția de nevinovăție apretată. De ce? ”Pentru că suntem părinți”, nu acesta este răspunsul! Și păgubitul are părinti.

Să ne întoarcem la mama noastră NARURA, față de care ne comportăm ca niște fii răzvrătiți și risipitori, perfuzându-i râurile cu deșeuri și amputându-i plămânii (= pădurea). Să ne întoarcem, dar cum?!