”Eu n-am cerut să fiu român! am avut noroc...”

Sursă foto: ivanioan.wordpress.com

         Nu pot rămâne indiferent față de minunatele cuvinete ce mișcă contracțiile chiar și celor mai înghețate inimi. Drept urmare anexez fragmentul prin care autorul aduce la cunoștință confraților că, indiferent de încercări, ”a fi român este o frumusețe a lumii”, iar frumusețea este un dar de la Dumnezeu.

        ”Lipsa de răgaz istoric și-a spus cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indiferență, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o rușine. Ușor jenați de românitatea noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca și cum am purta o haină veche. Deplinătatea de a fi român, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusă barbar de "vitejii" contemporani, încalecați pe caii iuți ai lipsei de conștiință.

Procesul de naționalizare al identității românești s-a făcut la început sub șenilele de tanc comuniste, astăzi, prin răpiri de suflete la cântecele de sirenă ale unei lumi fără contur. Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le sirenelor:

        - Mințiți! A fi român este o frumusețe a lumii!" [Despre omul frumos - Dan Puric]

* * *

”Eu n-am cerut sa fiu roman! Am avut noroc...” - Petre Țuțea