Stau...
Și meditez
Asupra zilei ce vine.
Povară
Pe suflet m-apasă...
Oare-o mai prind?
O scenă-n minte învie:
”Cum moartea patu-mi veghează.
Încep să strig, să țip...
Dar vocea mi-e voalată.
Iar a venit!?
De ce Nimeni nu m-aude?
Oare-s atât de mic? ”
C.R.E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu